Lucrarea “Homo loquens” reprezintă o invitație, stimate cititorule, la peregrinări imaginare prin universul fascinant al limbii și comunicării. Îmi exprim speranța că, în demersul cognitiv, vei găsi idei interesante la care să reflectezi după lecturare.
Evoluția culturii și civilizației se află sub semnul Cuvântului, omul fiind o ființă socială fragilă, dar gânditoare, capabilă să transmită idei și emoții prin limbaj articulat.
Înțelegerea pe deplin a miracolului uman în cadrul complex al devenirii vieții pe Terra trebuie raportată nu numai la ipostazele de homo faber, ludens, sapiens, ci și de homo loquens.
Comunicarea verbală este una din cele mai vechi și mai importante forme de interacțiune umană, care s-a perfecționat odată cu evoluția gândirii și a relaționării omului în mediul social.
Știința care studiază limba ca sistem comunicațional se numește lingvistică, ramura teoretică a acesteia fiind împărțită în domenii distincte, mai mult sau mai puțin independente: fonetica, fonologia, morfologia, semiotica, stilistica etc. Lingvistica teoretică se ocupă de găsirea universaliilor lingvistice, adică de proprietățile pe care toate limbile le au în comun.
Dacă în lingvistica tradițională cuvântul reprezintă centrul de interes, la majoritatea structuraliștilor unitatea fundamentală a gramaticii devine morfemul.
Majoritatea limbilor au evoluat din proto-limbi, fiind încadrate în familii de limbi, ca de exemplu limbile indo-europene.
Limba română face parte din categoria de limbi neolatine sau romanice, alături de italiană, franceză, spaniolă, portugheză, catalană, provensală, retoromană și dalmată.
O mare parte a cuvintelor din limba română sunt moștenite din latina vorbită (populară), deosebită de varianta cultă, și intră atât în fondul principal cât și în restul vocabularului.
De asemenea, tot romanii și-au lăsat amprenta asupra gramaticii limbii române, precum și asupra unor tradiții și obiceiuri transmise peste veacuri.
Mai departe, în loc de a continua un rezumat al lucrării Homo loquens într-un limbaj specific unui studiu științific, am optat pentru o prezentare concisă a mijloacelor stilistice într-o povestire despre modul propriu de raportare la limbă și la Existența reflectată în universul subiectiv, sensurile figurate ale cuvintelor rezultând din context.
Într-un ochi de ziuă izvorât din rotația anotimpurilor în spațiul ondulat românesc, prin introspecție profundă și autoanaliza sinelui, pot să-mi imaginez “casa sufletului” (sintagmă cunoscută în popor); prin ochii ferestrelor, larg deschiși, pe lângă frumusețea florilor cu miresme, văd în depărtare freamătul lumii într-o gamă diversificată de culori și unduiri.
În timp ce ascult murmurul izvoarelor și ciripit de păsărele, simt print tot corpul melodia curgerii fără încetare a secundelor și mă primenesc în lumina sacră din casa sufletului – pentru reflecție, spovedanie și căutarea de răspunsuri juste la enigmele Necuprinsului.
Trăirile intense la nivel emoțional încerc să le pun în valoare prin puterea minții și să le transmit cu ajutorul limbii. Sus e zborul în lumina înțelepciunii, jos stăpânește întunericul ignoranței sub apăsarea gravitației, iar la mijlocul acestor împărății contradictorii se manifestă dorul, speranța și iubirea de frumos, bine, dreptate și adevăr. Mântuirea prin credință a apărut în conștiința omului încă de la origine, fiind orientată pe verticală în sus, de la terestru la ceresc, considerându-se că trupul este muritor, dar spiritul este veșnic.
Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat șansa să trăiesc într-un univers magnific și deosebit de complex, aflat sub semnul dialectic al unității în diversitate, pe care pot să-l descriu prin intermediul limbii.
Tot în casa sufletului sunt visele și amintirile care mă urmăresc în stările emotive, dar și acestea pot fi exprimate în limba maternă. Este limba în care părinții m-au ocrotit și m-au îndrumat pe drumul vieții, chiar din momentul în care am fost învăluit de armonia sunetelor și am văzut lumina zilei într-o lume plină de mister.
De fapt, fascinația limbii române și dorința de a comunica cu semenii sunt motivele principale pentru documentarea, selectarea informațiilor și realizarea lucrării Homo loquens.
Mă bucur, stimate cititor, că ai acceptat să-ți împărtășesc din tainele sufletului meu. Dacă ești interesat de conținutul integral al lucrării, poți să accesezi legătura web
https://www.academia.edu/126810218/Homo_loquens
Bibliografie
1. Adler A., Cunoașterea omului, Editura IRI, București, 1996
2. Bârzea C., Arta și știința educației, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
3. Bodnariuc N., Biologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979
4. Gardner H., Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, New York: Basic Books,
1983
5. Gardner H., Multiple intelligences: The theory in practice, New York: Basic Books, 1993
6. Goleman D., Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2008
7. Golu M., Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România de Mâine, București, 20078. Tudor V., Alma Lux, Editura Agora, Călărași, 2001
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbă_(comunicare)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_română
https://www.academia.edu/50811588/Repere_in_devenirea_umana
