Apariția și dezvoltarea Internetului reprezintă un salt uriaş pentru cultură şi civilizaţie, deoarece asigură stocarea informaţiilor şi comunicarea la nivel planetar, având disponibilităţi pentru divertisment (muzică, filme, videoclipuri, jocuri online), rețele de socializare, cultură, marketing, afaceri, trnsfer financiar, găzduire web (web hosting), votare online, videoconferințe, poștă electronică (e-mail), comerţ electronic (e-commerce), dicționare și enciclopedii online.
Referitor la etimologie, termenul Internet provine din combinarea parţială a cuvintelor “interconnected” (interconectat) și “network”( rețea).
Precursorul Internetului este Arpanet, prima rețea de computere interconectate creată în 1965 de Ministerul Apărării din SUA prin “Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată pentru Apărare” (DARPA – Defence Advanced Research Projects Agency ).
În prezent, Internetul reprezintă o rețea mondială de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, care sunt interconectate conform protocoalelor de comunicare “Transmission Control Protocol” și “Internet Protocol”, numite împreună “stiva TCP/IP”.
Un rol esențial în accesarea colecției vaste de informații din Internet îl are “world wide web” (www sau web), bazele acestei aplicații fiind concepute în 1989 de către Tim Berners-Lee, cercetător la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) care a creat limbajul de programare HTLM (Hyper Text Markup Language – limbaj de marcare a hipertextului).
Aplicația web s-a dezvoltat rapid după 1993, an când NCSA (National Center for Supercomputing Applications) din SUA a lansat browserul “Mozaic” – bazat pe o interfață grafică de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare şi simplu de folosit. De la 130 servere web existente în 1993, s-a ajuns după numai un an la circa 11 500.
În traducere “world wide web” înseamnă “marea pânză de păianjen a lumii”, formulare care sugerează că navigarea pe reţeaua web se face prin intermediul unor multitudini de legături hipertext şi hipermedia. Orice pasionat de Internet îşi poate crea un site web dacă cunoaşte limbajul HTML sau, mult mai simplu, secvenţele de cod pot fi gestionate folosind editorul Composer din Netscape Communicator.
Fiecare pagină web este identificată prin adresa unică URL (prescurtarea de la “uniform resource locator”). Când utilizatorul dă clic de mouse pe cuvinte sau pe imagini marcate ajunge automat în altă locaţie pe web. Prin introducerea browserelor web s-a simplificat şi mai mult accesarea documentelor hiperlegate.
Este fascinant că, prin integrarea software de hipertext cu Internetul, s-a deschis calea modernă pentru comunicarea în rețea și interacțiunea socială online la scară planetară.
Cu ajutorul unui terminal conectat la Internet – computer, laptop, tabletă sau un smart phone – poate fi accesată media de socializare online (social media), care include diverse site-uri web și aplicații: rețele sociale (Facebook, Twitter, Instagram, Google +, MySpace, TikTok, LinkedIn), site-uri foto (Shutterstock), site-uri video (Flickr), site-uri audio-video (YouTube), site-uri audio (SoundCloud), bloguri (WordPress, Blogger), forumuri (Softpedia, Olx), jocuri online, enciclopedii online (Wikipedia, MediaWiki), servicii de mesagerie (WhatsApp, Skype).
Un succes deosebit în media de socializare îl au Facebook (fondată de Mark Zuckerberg, redenumită Meta) și Twitter (deținută de Elon Musk, redenumită rețeaua X). De regulă, adulții preferă rețeaua Facebook, adolescenții pe TikTok, microbloggerii pe Twitter, creativii pe Instagram, profesioniștii pe LinkedIn, cercetătorii pe Academia.edu, iar gamerii accesează
Twitch și toată lumea folosește aplicația WhatsApp.
Social media este deosebit de importantă, deoarece facilitează comunicarea dintre utilizatori, formarea de relații noi, crearea și distribuirea de conținut (text, foto, audio, video, prezentări multimedia), răspândirea rapidă a știrilor, dar prezintă și riscuri, pentru că nu se știe totdeauna sursa informațiilor, corectitudinea acestora, cine este furnizorul de servicii și ce responsabilități îi revin, scopurile urmărite. Uneori, nu există posibilitatea ștergerii informațiilor introduse benevol, chiar dacă acestea sunt greșite sau dezvăluie secrete ale utilizatorilor care nu sunt familiarizați cu pericolele online.
Este sugestiv faptul că, în epoca actuală marcată de Internet și inteligența artificială, sintagma “ferma de troli” este folosită pentru a desemna un grup organizat de “postaci” care desfășoară activității online de propagandă, manipulare sau dezinformare, ascunzându-și identititatea sub nume false atunci când fac postări pe web sau crează conturi pe rețelele sociale.
Trolii sunt angajați sau acționează pe cont propriu, fiind folosiți de persoane interesate pentru a răspândi prin canalele comunicării online informații eronate și opinii favorabile finanțatorilor, adesea în contradicție cu ceilalți comentatori, cu scopul de a crea confuzie în rândul participanților și a genera un curent de opinie într-o anumită direcție. Pentru a-și maximiza activitatea online, trolii se folosesc de “bots”– programe de aplicații capabile să realizeze rapid sarcini simple, dar repetitive, ca de exemplu like-uri, share-uri, comentarii scurte etc. În acest mod, trolii și“bots” formează o structură eficientă pentru obiectivele activității desfășurate online, în care operatorul uman poate să gestioneze o multitudine de conturi false pe diverse rețele sociale.
Pe site-ul Comisiei Europene se menționează: “Platformele online au adus avantaje semnificative pentru consumatori și inovație, precum și eficiențe pe scară largă pe piața internă a Uniunii Europene. Aceste platforme online facilitează tranzacțiile transfrontaliere în interiorul și în afara Uniunii și deschid oportunități de afaceri complet noi pentru o varietate de întreprinderi și comercianți europeni, facilitând extinderea acestora și accesul la noi piețe.
Deși noile servicii, tehnologii și modele de afaceri au adus multe oportunități în viața de zi cu zi a cetățenilor europeni, ele au creat, de asemenea, noi riscuri pentru cetățeni și societate în general, expunându-i la o nouă gamă de bunuri, activități sau conținut ilegal.”
În “Strategia digitală europeană” se urmărește implementarea pe întreg teritoriul UE a unui set unic de norme, format din Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA) și Actul legislativ privind piața digitală (DMA), având două obiective principale:
1. Crearea unui spațiu digital mai sigur, în care drepturile fundamentale ale tuturor utilizatorilor de servicii digitale să fie respectate.
2. Stabilirea unor condiții de concurență echitabile pentru a stimula inovarea, creșterea economică și competitivitatea, atât pe piața unică europeană, cât și la nivel mondial.
Având în vedere că, oricâte măsuri legislative s-ar lua, poluarea informațională nu va fi eliminată total, propun celor interesați o abordare de tip probabilistic pentru evaluarea adevărului din procesul comunicării, alfel spus, extinderea logicii clasice la logica probabilistică.
În ştiinţă şi în limbajele de programare, logica bivalentă este modelată prin logica matematică, respectiv prin logica binară, în care valorile logice de adevărat sau fals sunt exprimate simbolic prin “1” respectiv “0”.
Trebuie remarcate şi preocupările specialiştilor pentru implementarea pe calculator a unei logici multivalente (LMV), ca de exemplu, logica computaţională, în care semnalele binare sunt înlocuite prin semnale cu trei stări, mai precis “0” (false), “1” (true) şi “2” (ceva de tipul perhaps). Filosoful francez de origine română Ştefan Lupaşcu a arătat că logica terţului inclus este o veritabilă logică trivalentă ( A, non A, T), formalizabilă şi non-contradictorie.
În cadrul logicii probabilistice se poate utiliza orice tip de enunţ, nu numai propoziţiile şi predicatele cu care operează logica matematică sau logica trivalentă.
Conținutul integral al lucrării “ Protecție la poluare informațională” este prezentat pe site-ul
https://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor/read/173992/protectie-la-poluarea-informationala
