Gânditor  prin Existență

            Omul este o ființă fragilă, dar gânditoare, fiind  capabil să se judece pe sine și mediul în care trăiește, să cuprindă cu mintea evenimente din  Existența vizibilă și invizibilă.
            Filosoful francez Blaise Pascal afirmă în lucrarea sa Cugetări: “Omul este doar o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gânditoare. Nu este nevoie ca întregul univers să se înverșuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o picătură de apă sunt de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacă întregul univers l-ar zdrobi, omul încă ar fi mai presus decât cel care îl poate ucide, pentru că el știe că moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers nu-l cunoaște”.
            Profunzimea ideilor exprimate de limbaj este rodul unei gândiri evoluate, realizate prin analiză şi sinteză, comparaţie , abstractizare, generalizare, concretizare, inducţie şi deducţie.   În definirea identității naționale, se pune accent pe  bogăția, claritatea  și expresivitatea limbii, deoarece  reprezintă modalitatea  esențială de exprimare a gândirii, de fixare a ideilor și de comunicare între oameni.
            Pentru un om aflat în stare de reflecție, românii spun sugestiv că “a căzut pe gânduri”, o sintagmă  izvorâtă din înțelepciunea populară a celor care au trăit în spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră, având rădăcini adânci în devenirea ființei umane.
            O dovadă tulburătoare pentru spiritualitatea omului preistoric este “Gânditorul de la Hamangia”, celebra statuetă antropomorfă din lut ars care a fost găsită, în anul 1956, într-un cimitir de inhumație neolitică de la Cernavodă, de către o echipă de arheologi coordonată de profesorul Dumitru Berciu.
            Figurina din lut ars atrage atenția prin aspectul gânditor al bărbatului așezat pe un scăunel de tipul celor din Neolitic, având coatele pe genunchi și capul sprijinit în mâini,  fiind considerată o capodoperă a artei primitive universale.
            În anul 2000, o comisie internațională din partea UNESCO a inclus statueta de la Hamangia într-o listă scurtă, de numai zece artefacte ale culturii pământene, care pot să fie trimise în spațiu pentru a reprezinta planeta într-o eventuală întâlnire cu o civilizație extraterestră, deci nu trebuie să dispară niciodată.
            În același cimitir de pe Dealul Sofiei din Cernavodă, alături de Gânditor, a fost descoperită o altă statuetă din lut ars, denumită “Femeia șezând”, probabil consoarta lui.
            Ambele figurine sunt caracterizate prin stilizarea formelor anatomice în planuri triunghiulare, au o vechime de 5500 – 6000 de ani și aparțin culturii Hamangia, care este cea mai veche cultură neolitică din Drobogea. După unele ipoteze, Gânditorul ar reprezenta un zeu al vegetației, iar statueta feminină – care descrie o femeie în poziția șezând, având mâinile puse pe un picior – ar fi  o zeiță a recoltei.
            În prezent, cele două statuete se află la Muzeul Național de Istorie a României, iar o copie a acestora este expusă la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța.
            Mi se întâmplă uneori, să  mă detașez de lumea înconjurătoare, să cad pe gânduri și să mă las purtat de rațiune în peregrinări imaginare prin Existență, în încercarea de a căuta un răspuns la întrebarea firească: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm?
            Înainte de a prezenta viziunea proprie despre Om și Existență, vă mărturisesc, stimați cititori, că titlul lucrării nu a fost ales întâmplător, deoarece  am vrut să creez un cadru motivațional adecvat reflecției. Încă de la început mă prezint cititorilor ca  un simplu călător prin Existență, care a apărut pe Terra la cumpănă de milenii, prin jocul dintre cauzalitate și întâmplare, împreună cu ceilalți 8 miliarde de semeni, la care se adaugă cei care au fost și cei care vor veni  pe această magnifică planetă din Sistemul solar.
            Referitor la motivele pentru care există Omul și Universul, astrofizicianul Stephen Hawking a menționat în lucrarea A Brief History Of Time( Scurtă istorie a timpului, 1988): “Dacă găsim răspunsul la această întrebare, va fi triumful suprem al raţiunii umane – pentru că atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu”.
             Cunoașterea Existenței se derulează la granița dintre obiectiv și subiectiv, având în vedere că doar ființele inteligente, precum omul, dau sens și valoare întregului Univers.
            Odată cu geneza conștiinței, derularea unor succesiuni de evenimente ale  Existenței  este reflectată   la nivel subiectiv prin  trecerea  acestora din starea de potențialitate în starea de actualitate reflectată de ființa umană.
            Reflectarea Existenței de către om  se realizează într-o gamă diversificată de forme, de la cunoașterea științifică și filosofică, până la raportarea prin credință (religie) și prin frumos (artă).            Spre deosebire de filosofie, implicată în cunoaşterea generalizată a Existenţei, ştiinţa se bazează pe cauze şi legi în analiza riguroasă a proceselor şi fenomenelor din realitatea obiectivă.
            Creatorul teoriei relativității, Albert Einstein, și-a dorit să realizeze un model geometric pentru descrierea unitară a gravitației și electromagnetismului. Mai mult, spre sfârşitul  vieţii, a fost preocupat de conceperea unei teorii unitare a câmpurilor, în care interacţiunile electromagnetice, gravitaţionale, tari  şi slabe să fie  echivalate  local  cu modificări convenabile în geometria spaţiu-timp. 
            Este sugestivă afirmația genialului savant: “Vreau să cunosc gândurile lui Dumnezeu… Restul nu sunt decât  detalii”. Visul său a fost să conceapă o teorie a tuturor lucrurilor, exprimată concis într-o ecuație de cel mult două rânduri, care să-i permită “să citească în mintea lui Dumnezeu”, pentru a descoperi rațiunile divine din spatele creației și a afla răspunsurile la toate misterele majore ale vieții.
            Albert  Einsten este considerat cel mai mare savant al tuturor timpurilor, fiind un deschizător de drumuri în cercetarea ştiinţifică care a pus în evidenţă  rolul modelelor matematice, al experienţei şi intuiţiei în abordarea realităţii obiective, a analizat natura ipotetică  a  principiilor ştiinţei şi a corelat conceptul de obiectivitate cu invarianţa legilor fizice.
            În termeni filosofici, se poate afirma sugestiv că Existența este “Totul”, cunoscut sau necunoscut, fără limite în spațiu și timp, care se manifestă pe diverse nivele de organizare,  de la microcosmos, la macrocosmos și megacosmos, altfel spus, pentru om reprezintă “Necuprinsul” material și spiritual, vizibil și invizibil, din trecut, prezent și viitor.
            Existența se manifestă dialectic ca “unitate în diversitate”,  iar conexiunea universală a proceselor și fenomenelor poate fi modelată matematic prin mulțimea tuturor evenimentelor organizată prin operatorul spațio-temporal de care dispune ființa umană în devenirea sa filogenetică  și ontogenetică.
            În clipe de reflecție despre cauzalitate și întâmplare, consider că viața este darul suprem, temporar și ireversibil, care mi-a fost dat  pentru o  călătorie fascinantă  prin Existență, având posibilitatea să reflectez  la tezaurul vast de cunoștințe acumulate de omenire în cursul evoluției culturii și civilizației.
            Până  la Aristotel (384 î.Hr – 322 î.Hr ), nu s-a făcut distincţie între filosofie şi ştiinţă, cunoașterea fiind abordată unitar la vremea respectivă. 
            Pe măsura acumulării datelor ştiinţifice şi a diversificării concepţiilor filosofice, au apărut numeroase modele de interpretare a interacțiunilor și structurii materiei pe diverse nivele de organizare a materiei – de la microcosmos, la macrocosmos şi megacosmos.
            În lucrarea“Gânditor  prin Existență”, demersul cognitiv se bazează pe un model unitar pentru structura, interacțiunile și devenirea  materiei, care aprofundează concepția științifică actuală și oferă conexiuni cu filosofia.  Se face trimitere la dialectica materie-spirit pentru înțelegerea pe deplin a esenței și menirii vieții, Spiritul universal fiind “metainformația” care se manifestă prin intermediul ființelor inteligente (terestre sau extraterestre), având rolul primordial de  principiu animator și generator de conștiință (dă sens și valoare întregului Univers).
           Conținutul integral al lucrării “Gânditor  prin Existență”este prezentat pe
   https://www.academia.edu/123802028/Ganditor_prin_Existenta