Visul lui Einstein

            Istoria științei este marcată de  crezul lui Albert Einstein (1879 – 1955)  în posibilitățile minții umane de a reflecta Existența ca unitate în diversitate.
            După crearea teoriei relativităţii, în variantele  restrânsă  şi  generalizată,  și-a dorit șă realizeze un model geometric pentru descrierea unitară a electromagnetismului și gravitației.
Mai mult, spre sfârşitul  vieţii, a fost preocupat de conceperea unei teorii unitare a câmpurilor, în care interacţiunile electromagnetice, gravitaţionale, tari  şi slabe să fie  echivalate  local  cu modificări convenabile în geometria spaţiu-timp. 
            Marele savant este un exemplu demn de urmat de către cercetători, având în vedere că încercările nereuşite nu l-au făcut să renunţe, atitudine  exprimată în mesajul său optimist: “Este de ajuns ca unul singur să încerce să înţeleagă câte o părticică de mister în fiecare zi.”
            Creatorul teoriei relativității a schimbat concepția despre legăturile intrinseci dintre spațiu,  timp  și materia aflată în mișcare și transformare permanentă, ideile novatoare fiind  prezentate în principalele sale lucrări  ştiinţifice: Electrodinamica corpurilor în mişcare (1905), Fundamentele teoriei  generale  a  relativităţii (1916), Geometria  şi  experienţa (1921), Teoria  unitară  a  câmpului fizic (1929), Fizica şi realitatea (1936),  Evoluţia fizicii (1938).
            Isaac Newton  este o altă personalitate remarcabilă în știință, devenind celebru încă din  anul 1687, atunci când  a publicat capodopera sa „Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” (Principiile matematice ale filozofiei naturale), unde a pus bazele mecanicii terestre şi a corpurilor cereşti prin formularea principiilor dinamicii şi a legii atracţiei universale.
            Referitor la gravitație, este sugestivă opinia astronomului englez Herbert Dingle:  “Nici Newton, nici Einstein nu pot fi considerați  a fi spus ultimul cuvânt în acest  subiect. Este drum deschis pentru oricine să abordeze din nou problema și să introducă concepții noi, pe care le poate găsi utile”.
            Desigur, perseverența este  cheia succesului, iar atunci când te apropii de frontierele cunoașterii, trebuie să privești dincolo de orizont, pentru a cosolida bazele științei prin descoprirea de  noi adevăruri despre  Necuprins.
            Deși nu a reușit să-și îndeplinească visul său în cursul vieții, genialul Einstein a lansat o fascinantă provocare pentru cercetători de a găsi o “teorie a tuturor lucrurilor”, care să explice întreaga Existență – de la microcosmos, la macrocosmos și megacosmos. Într-adevăr, o teorie unificată a materiei (substanță și câmp) reprezintă idealul în cunoașterea științifică.
            Pe  lângă teoria  relativităţii restrânse  şi generalizate, secolul  al  XX-lea  va  rămâne  consemnat în istoria ştiinţei şi prin  apariţia mecanicii cuantice, concepţie  abstractă care  analizează riguros comportarea  materiei  la  nivelul  microcosmosului.
            De remarcat că, pentru descrierea unificată a interacțiunilor electromagnetice și slabe, în jurul anului 1968  a fost elaborată teoria interacțiunii electroslabe.
            Formularea Modelului Standard  al  particulelor elementare în anul 1974 reprezintă o  altă etapă importantă în cunoașterea constituenților de bază ai materiei și  a interacțiunilor dintre aceștia, prin luarea în considerare a celor două  tipuri fundamentale  de  fermioni cu spinul 1/2, leptonii și quarcurile, la care se adaugă mediatorii care intermediază interacțiunile fundamentale.
            Totuși, Modelul Standard  nu a  reușit să integreze  logic interacțiunile gravitaționale și nu a oferit o explicație coerentă  pentru oscilațiile neutrinilor, precum și semnificațiile materiei și energiei întunecate. Aceste  provocări au fost un stimulent pentru fizicieni în conceperea unei teorii a  supersimetriei (SUSY), care se bazează pe ipoteza că fiecărei particule elementare din Modelul Standard îi corespunde o particulă parteneră supersimetrică, cu aceeași masă și numere cuantice interne, dar având spinul diferit  cu 1/2.
            Deși supersimetria boson-fermion nu a fost validată experimental, în cazul că există, s-a  presupus că trebuie să fie o simetrie ruptă,  pentru a permite ca  superparticulele să aibă o  masă mai mare decât echivalenții lor din Modelul Standard.
            Teoria Marii Unificări (Grand Unified Theory), reprezintă diverse încercări de  a descrie printr-un formalism teoretic comun interacțiunile electromagnetică, slabă și tare.
             O dorință și mai ambițioasă a fizicienilor este “superunificarea” tuturor interacțiunilor fundamentale în cadrul unei “teorii a totului” (Theory of Everything).
            În anul 2008, a apărut teoria membranei Teoria M (de la “membrană”), pentru a pune în concordanță teoria superstringurilor cu teoria supergravitației, care este consistentă într-un spațiu cu 11 dimensiuni,  cele cinci versiuni ale teoriei stringurilor fiind variante ale Teoriei M.   
            Un  model diferit de abordare unitară a Existenței este reprezentat de  teoria dipolilor vortex, concepție științifică cu valențe explicative remarcabile și deschidere largă către filosofie.
            Este impresionant că Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimateie) coexistă într-un spațiu cvadridimensional dual, însă reprezintă doar una dintre  posibilităţile infinite de  manifestare dialectică a Existenţei într-un Multivers fără limite spațio-temporale, în care universurile duale  sunt  paralele (separate, inaccesibile). Trăim în Universul nostru, iar după moarte sufletul (spiritul individual) trece în Universul complementar.   
            Lucrarea “Visul lui Einstein” se  adresează celor pasionați de descifrarea enigmelor Existenței, fiind prezentate concepte și teorii importante care au marcat evoluția cunoașterii  științifice,  punându-se accentul pe abordarea unitară a structurii materiei și interacțiunilor prin câmpuri, conținutul său fiind împărțit astfel:
I.  Formalismul teoriei cuantice
II.  Fascinația microcosmosului
III.  Teoria dipolilor vortex
IV.  Unificarea electromagnetică și gravitațională
V.  Structura și evoluția Universului
VI.  Cunoaștere, comunicare și adevăr
VII.  Logica probabilistică
            Pasionații de știință, care doresc să continue visul lui Einstein, sunt invitați la  peregrinări imaginare prin tezaurul de cunoștințe acumulate despre Existența vizibilă și invizibilă, răsplata fiind trăirile cognitive  intense, informațiile fiind selectate după importanță și prezentate succint.
             Îmi exprim speranța că cititorul va găsi în lucrare diverse idei novatoare, care vor deveni repere  în modul de  reflectare a realității obiective.       
     Conținutul integral al lucrării “Visul lui Einstein”este prezentat pe
https://www.academia.edu/122843377/Visul_lui_Einstein