Învățături pentru urmași

                Vă mărturisesc, stimați cititori, că  titlul și motivul scrierii acestei lucrări au fost inspirate de „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, opera ilustrului voievod fiind deosebit de importantă pentru literatura medievală românească și est-europeană  prin dimensiunile religioase, politice, filosofice și moralizatoare.
                Neagoe Basarab s-a născut la 1482, în familia marelui vornic Pârvu Craiovescu și a soției acestuia, Neaga din Hotărani. Ca fiu de boieri a avut un statut privilegiat, fiind educat de către călugărul Macarie de la mănăstirea Bistriţa (din Oltenia), patriarhul Nifon al Constantinopolului, refugiat la curtea Craioveştilor, mitropolitul sârb Maxim Brancovič. După moda vremii, a fost inițiat în teologie, istorie, geografie, filosofie și câteva limbi străine (greaca, latina, slavona și alte limbi de circulaţie europeană).
                Pentru desăvârșirea educației, a călătorit în Ungaria, Austria și Constantinopol, iar după revenirea în țară,  a preluat diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești. Astfel, a fost numit postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511).
            În anul 1504 s-a căsătorit cu Despina (descendentă din dinastia de despoţi Brancovič şi din Cantacuzinii bizantini), cu care a avut șase copii: Ion, Petru și Anghelina (toți trei au murit de mici), Teodosie (1505-1521), Ruxandra (a fost măritată cu doi domni ai Țării Românești, mai întâi cu Radu de la Afumați și apoi cu Radu Paisie) și Stanca (a fost soția lui Ștefăniță, fiul lui Bogdan III cel Orb și domn al Moldovei între 1517-1527).
            A devenit domn al Țării Românești în data de 23 ianurie 1512, după înfrângerea domnitorului Vlad cel Tânăr,  fiind sprijinit de Mehmed beg, paşa de la Nicopole.
            Pentru a căpăta legitimitate în faţa supuşilor şi-a însuşit supranumele de „Basarab”, intrând astfel, după opinia lui, în familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul.
            Domnia lui Neagoe Basarab a fost  destul de fructuoasă, fiind  preocupat de dezvoltarea țării prin măsuri eficiente luate în domeniul comerţului și cel al meșteșugurilor, reorganizarea armatei  şi sprijinirea culturii, efectele benefice fiind creșterea demografică și a nivelului de trai.  A promovat relații de prietenie cu Ungaria și a stabilit relații diplomatice cu Veneția și Roma, unul dintre succesele sale fiind medierea conflictului  dintre creștinii ortodocși și catolici.
            Neagoe Basarab a continuat politica inițiată de Ștefan cel Mare pentru oprirea expansiunii turcești, prin  realizarea unei alianțe cu  Ștefan al IV-lea al Moldovei (Ștefăniță Vodă), care au trimis în 1519  un ambasador la Vatican pentru a face cunoscut că „Basarab și aleșii săi, fiii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”.
 Din păcate, încercările sale nu au fost încununate de succes, Țara Românească rămânând vasală Imperiului Otoman.
                Neagoe Basarab s-a stins din viață pe data de 15 septembrie 1521 (la vârsta de 39 de ani, după o lungă şi grea suferinţă, fiind  înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa.
 Pe piatra de mormânt stă scris următorul mesaj: „A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat”.
            Marele  domnitor a fost un bun creștin, remarcându-se prin donații generoase făcute unor mănăstiri  ortodoxe (din Țara Românească, țări din Balcani, Sfântul Munte Athos), Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai.
            În timpul domniei sale a fost construit complexul monahal de la Curtea de Argeș, biserica Sfântul Gheorghe şi cea a Mitropoliei din Târgovişte (capitala de atunci a ţării), au fost reconstruite mănăstirile Tismana, Cozia şi Snagov, a fost rezidită școala din Scheii Braşovului, au fost  tipărite cărți religioase, ieromonahul Macarie fiind sprijinit să tipărească „Tetraevanghelul” de la Târgoviște.
            Pentru contribuția sa la dezvoltarea ortodoxismului, a fost canonizat la 9 iulie 2008, fiind sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română la 26 septembrie.
             Neagoe Basarab a fost considerat „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga), iar mitropolitul Antonie Plămădeală a afirmat: „Prin Curtea de Argeş şi prin Învăţăturile către fiul său Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor”.
            Lucrarea „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” a fost scrisă între 1517 și 1521, în limba slavonă, fiind compusă din două părți, mai precis, una pilduitoare, bazată pe întâmplări biblice, iar cea de-a doua este prezentată sub forma sfaturilor către Teodosie, conținând informații utile despre administrație, politică și conduită morală a unui tânăr voievod. Neagoe prezintă fiului său, dar și celorlalți urmași la tron, un model ideal de domnitor, care să cârmuiască drept și cu frica lui Dumnezeu, în bună înțelegere cu supușii și boierimea.
                Se presupune că, pe la jumătatea veacului al XVII-lea, această lucrare – deosebită ca stil, spirit și conținut – a fost tradusă în limba română de către Udriște Năsturel, existând chiar și o copie datată din  anul 1654. Pentru posteritate, lucrarea este un document important despre strălucita domnie a lui Neagoe Basarab, despre personalitatea acestui domnitor cu înalte calități sufletești, despre mediul moral și cultural al epocii.
            Evlavia domnitorului muntean rezultă încă de la începutul lucrării: „Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun şi milostiv şi Ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în tot locul.”
            În anul când a murit Neagoe Basarab, fiul său Teodosie a urmat la tron la vârsta de  16 ani, rămânând sub tutela mamei sale și a marelui ban al Olteniei, Preda Craiovescu. A rămas pe tron, doar un an, până în 1522, fiind înlăturat de  boierii care l-au ales domnitor pe Radu de la Afumați.  Teodosie a murit la Constantinopol, unde trăia ca refugiat alături de mama sa.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Cei interesați de conținutul integral al lucrării „Învățături pentru urmași” pot accesa
https://www.academia.edu/114332511/Invataturi_pentru_urmasi