Viața omului fără flori este greu de imaginat, așa cum a afirmat și Arthur James Balfour (1848-1930), unul din premierii Regatului Unit: „Ce loc dezolant ar fi lumea fără nici o floare! Ar fi ca o fată fără surâs sau ca o petrecere fără un bun venit. Nu sunt oare florile stele ale pământului, iar stelele, flori ale cerului?”. Toate florile sunt purtătoare de frumos, delicatețe și bucurie, însă unele specii au căpătat în mentalul colectiv anumite semnificații: trandafirul roșu exprimă o iubire pătimașă, garoafa transmite suferință în iubire, irisul este un simbol al înțelepciunii, crinul și laleaua sunt mesageri de prosperitate și rafinament, liliacul simbolizează inocență și primii fiori ai dragostei, iar zambilele și freziile poartă noroc.
Chiar și culoarea florilor poate fi mesager al sentimentelor noastre, mai precis:
• culoarea albă simbolizează puritate, inocență și loialitate;
• roșul face trimitere la iubire și respect;
• roz – admirația; cu referire la grație și eleganță;
• galben- prietenie profundă; transmite bucurie și afecțiune.
Este sugestiv mesajul transmis de către filosoful chinez Confucius: „Mă întrebi de ce cumpăr orez și flori? Cumpăr orez pentru a trăi și cumpăr flori pentru a avea un motiv ca să trăiesc”. Într-adevăr, orice ființă umană vibrează în prezența florilor, pentru că ne încarcă sufletul cu frumusețe și iubire, ne inspiră și ne farmecă prin gingășia formelor, diversitatea miresmelor și bogăția de culori.
Într-o călătorie prin universul imaginarului, dacă Terra ar fi o magnifică grădină cu flori, atunci România ar fi floarea din inima mea …
