Istoria României așază la loc de frunte pe generalul francez Henri Mathias Berthelot, eroul din Primul Război Mondial care a declarat: „Îmi ştiam numai una, dar aveam două patrii: ţara mea, Franţa, şi apoi România”.
Pentru români, “generalul Berthelot era tipul generalului modern: avea stăpânirea de sine, judecata limpede, voinţă, energie, spirit de iniţiativă, curajul răspunderii, forţa morală şi obiceiul hotărârilor prompte, nu-şi pierdea cumpătul, nici chiar în împrejurările cele mai tragice şi era comandantul ideal”.
Generalul francez Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861, la Feurs, în departamentul Loirei, în familia unui căpitan de jandarmi din Nervieux.
După studiile gimnaziale şi liceale, a urmat cursurile Școlii militare de la Saint-Cyr (1881-1883), iar după absolvire, a fost repartizat ca sublocotenent în trupele coloniale din Algeria (la Tonkin și Annam). Apoi a plecat în Indochina, fiind numit comandant al unui post de graniță, remarcându-se prin decizii eficiente şi stăruință în executarea misiunilor.
Berthelot s-a reîntors în Franța în 1887, a absolvit cu succes Școala Superioară de Război din Paris , iar din 1907 a lucrat în cadrul Statului Major General francez, unde a participat la întocmirea planului de război, cunoscut sub denumirea de Planul XVII.
După izbucnirea războiului în august 1914, Berthelot a fost numit șef de stat major al generalului Joseph Joffre, cu care a colaborat în cadrul Primei bătălii de pe Marna. În luna noiembrie 1914, a primit comanda rezervelor la Soissons, apoi a devenit comandant al Diviziei 53, iar în anul următor al Corpului XXXIII Armată.
În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916, Berthelot a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze, asigurând și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul Armatei României.
După război, generalul Berthelot a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța.
A fost un model de comportament pentru cei care l-au cunoscut, care i-au apreciat omenia, camaraderia, bunătatea și căldura sufletească. Nu s-a căsătorit niciodată, dedicându-se educației nepotului său de frate, Georges, rămas orfan de mic.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Cei interesați de conținutul integral al lucrării „Un francez cu suflet de român” pot accesa
https://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor/read/149242/un-francez-cu-suflet-de-roman
