A fost odată ca niciodată în istoria destinului uman, că, dacă n-ar fi fost, nu v-aș mai spune, stimați cititori, povestea impresionantă a vieții unui om care se autodescrie concis astfel: „Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu”.
Remarcabilul gânditor Petre Țuțea s-a născut la 6 octombrie 1902, în localitatea Boteni din județul Argeș. Tătăl său, preotul Petre Bădescu, după ce a rămas văduv, fără posibilitatea de a se căsători conform dogmei creștine, a avut concubină pe Ana, cu care a avut opt copii nelegitimi – primul dintre ei fiind Petre Țuțea. Pentru „garantarea zilei de mâine” a copiilor, înainte de moartea sa în 1925 (la vârsta de 66 ani), Petre Bădescu a trecut întreaga avere pe numele Anei, care s-a stins din viață în 1960 (la vârsta de 75 ani).
După absolvirea în 1913 a școlii primare din Boteni, Petre Ţuţea a urmat cursurile gimnaziului „Dinicu Golescu”(1913 – 1917) din Câmpulung Muscel, apoi, după război, între anii 1920 – 1923, își continuă studiile, la Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca.
După absolvirea liceului, între anii 1923 –1926, a frecventat cursurile Facultăţii de Drept a Universității din Cluj, unde, și-a susținut și doctoratul în drept administrativ (1929), obținând calificativul Magna cum Laudae, cu o lucrare privind contenciosul administrativ.
………………………………………………………………………………………………………….
Conținutul integral al lucrării „Poveste dramatică” este prezentat pe
https://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor/read/148853/poveste-dramatica
