Terra are un statut special în Univers, deoarece este leagănul și suportul vieții în Sistemul solar, prin măsurători geocronologice fiind pusă în evidență existența materiei organice încă din precambrian, cu circa 3,6 miliarde de ani în urmă.
La început, evoluția vieții s-a derulat lent în mediul precambrian, de la treapta precelulară (coacervate, probionți) la treapta unicelulară (flagelate primitive, protozoare), pentru ca în ultimul miliard de ani să se facă saltul la structurile pluricelulare (mezozoare, metazoare etc.).
Trecerea viețuitoarelor (plante, apoi animale), de la mediul acvatic la cel terestru a avut loc cu circa 340 – 400 de milioane de ani în urmă, pe măsură ce atmosfera s-a îmbogățit în oxigen, iar pătura superioară a scoarței terestre s-a transformat în sol.
Apariția psihicului la organismele vii a marcat în evoluția filogentică trecerea de la plante la animale, care a permis manifestarea deplină a vieții – prin saltul evolutiv de la modul de existență static la cel mobil de explorare și interacțiune cu mediul înconjurător.
Dispariția dinozaurilor, cauzată de un meteorit care s-a ciocnit cu Pământul în urmă cu circa 65 milioane de ani, a schimbat lanțul trofic și a permis dezvoltarea și răspândirea mamiferelor. Organismele superioare s-au integrat în ecosisteme dinamice și s-au diversificat tot mai mult în forme din ce în ce mai evoluate, culminând cu apariţia omului în cuaternar – din primatele cele mai bine adaptate la mediul ambiant.
Toate ființele sunt interesante în felul lor, unele ne uimesc prin vitalitate și dominație, altele prin adaptare optimă la mediu, prin stabilirea unor relații complexe în cadrul speciei sau între specii, însă suntem totdeauna fascinați atunci când sunt prezentate emisiuni la televizor despre gingașa pasăre colibri, care poate fi întâlnită începând de la sud de Alaska până în insulele Caraibe, precum și în zonele tropicale și subtropicale din sudul si centrul Africii.
Pasarea colibri (Hummingbird) face parte din familia Trochilidae, iar numele ei provine de la cuvântul din limba engleză care exprimă zumzetul făcut de aripile sale, având o frecvență de la 12 până la 90 bătăi pe secundă, permițîndu-i să să zboare la punct fix, dar să și atingă o viteză de zbor uimitoare – de peste 15m/s.
Această pasăre delicată cântărește doar 3,2 grame și are dimensiunile mici (cuprinse între 5 cm și 13 cm), motiv pentru care i se mai spune „pasărea muscă”. Este singura pasăre care poate să zboare înapoi, iar inima sa bate de 1200 de ori pe minut.
Consumul mare de energie este asigurat prin hrănirea cu nectarul dulce din flori, în mai mullte reprize zilnice, ocazii în care se realizează procesul de polenizare. Pe timpul nopții, păsările colibri sunt capabile să-și reducă bătăile inimii, până la 50-180 pe minut, intrând într-un fel de stare de hibernare, în care consumul de energie este minim.
Păsările colibri sunt renumite pentru coloritul exotic, care provine nu numai de la pigmenți, ci și prin alte efecte luminoase produse de penajul acestora.
Majoritatea speciilor de colibri își construiesc cuiburile pe ramurile unor copaci tropicali, iar unele folosesc pânza de paianjen pentru a face legături sigure. Femela depune în cuib de obicei două ouă, iar incubația durează de la 14 până la la 23 de zile, în funcție de specie, ambient și temperatură, îngrijirea puilor fiind asigurată doar de mamă.
Păsările colibri sunt vulnerabile când părăsesc cuibul, unele mor în primul an de viață, iar cele care depășesc acest prag, pot trăi pâna la 10-11 ani, media de viață fiind de 3-5 ani. Sunt deosebit de sensibile, nu trăiesc în captivitate, mor repede atunci când sunt prinse în plasă.
