Universul în care am ajuns

            În clipe de reflecție existențială, apare  firesc întrebarea retorică: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm?   În sens filosofic, răspunsul este dificil de dat, având în vedere că sunt doar unul dintre  călătorii  prin Existență din cei peste opt miliarde de  locuitori ai Terrei, care nu și-a ales prin propria voință părinții, locul, data nașterii sau traiectoria vieții.
            La  venirea mea în această lume încărcată de mister, am văzut prima oară lumina zilei pe culmea Dealului Cornetului, din județul Argeș,  un pic mai aproape de cer, unde au trăit părinții mei, Ioana și Petre, oameni harnici, cu suflet bun și cu credință în Dumnezeu.
            Mi-am petrecut copilăria în peisajul de basm al satului natal, pe care l-am părăsit cu durere în suflet atunci când am urmat cursurile liceale la Pitești,  apoi am continuat studiile  în capitala țării, unde am absolvit Facultatea de Fizică (promoţia 1980), precum şi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii (promoţia 1986).
            Mânat de curiozitate și perseverență, am plecat cu încredere și iubire în colindul vieții din  spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră să depășesc obstacole prin efort propriu și să descifrez enigmele care mi se vor ivi în reflectarea realității obiective.
            Pe lângă activitatea de dascăl, am fost preocupat de  conceperea unui model științific  unitar  Existenței, cu deschidere către filosofie și religie.
            În demersul cognitiv, cel mai greu a fost la răscruce de gânduri, atunci când se impun soluții novatoare (ipoteze) în abordarea Existenței – care înseamnă Totul, din trecut, prezent și viitor, ca actualitate  și posibilitate, materie și spirit, unitate în diversitate, cauzalitate și întâmplare, armonie și dezordine, fiind reflectată  parțial și succesiv de către ființa umană prin adevăruri relative din ce în ce mai riguroase (pe măsura apropierii asimptotice de adevărul absolut).   
           În teoria dipolilor vortex, Existența este concepută ca Univers cvadridimensional dual, având drept componente fundamentale: Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie), care sunt structuri  ale Multiversului (format din universuri cvadridimensionale duale).
            Dipolii vortex sunt modele fizice pentru microparticule și câmpurile electromagnetice și gravitaționale  asociate, care asigură schimbul de particule universale primordiale între Universul nostru  și Universul complementar. 
            Sarcina electrică şi inducţia câmpului electric pentru o particulă elementară –  modelată printr-un dipol vortex – sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv densitatea intensităţii fluxului de fotoni printr-o suprafaţă închisă în care se află vortexul asociat, iar masa şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv densitatea intensităţii fluxului de gravitoni printr-o suprafaţă închisă în care se află  vortexul asociat.
            În acest cadru conceptual, spațiul, timpul și informația sunt legate intrinsec de materia în mișcare și transformare, particulele universale primordiale fiind  cuante pentru energie, masă, sarcină electrică sau impuls mecanic, dar  şi cuante spaţio-temporale și de  informație. 
            Sarcina electrică şi inducţia câmpului electric pentru o particulă elementară –  modelată printr-un dipol vortex – sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv densitatea intensităţii fluxului de fotoni printr-o suprafaţă închisă în care se află vortexul asociat, iar masa şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv densitatea intensităţii fluxului de gravitoni printr-o suprafaţă închisă în care se află  vortexul asociat.
          Reflectarea realității de către om este un proces complex,  care se realizează progresiv prin adevăruri relative despre structura materiei, conexiunea universală a proceselor și fenomenelor,  dialectica materie-spirit, raporturile dintre subiectul cunoscător și realitatea obiectivă etc.
            Saltul calitativ de la materia inertă la materia vie a fost  determinat inițial de  informația genetică (codifică structura materială), apoi de metainformație (codifică structura spirituală), componente duale care asigură unitate  în diversitate  pe traiectoria filogenetică a organismelor, de la origini până la apariția conștiinței la om, care este capabil să dea sens și valoare proceselor, fenomenelor și evenimentelor din mediul în care trăiește, acționând prin rațiune și creativitate pentru atingerea unor obiective.
            Impunerea  unor limite în cunoaștere este o mare eroare,  așa cum a procedat fizicianul american Michelson, care în anul 1903 a declarat:  “Cele mai importante fapte și  legi fundamentale ale fizicii au fost descoperite și ele sunt acum atât de clar stabilite încât posibilitatea suplimentării lor este foarte puțin probabilă”. Desigur, este sugestivă cugetarea lui Henri Poincaré:  “Să te îndoiești de totul sau sau să crezi totul sunt două soluții la fel de convenabile; amândouă înlătură necesitatea cugetării”.
           Lucrarea “Universul în care am ajuns” oferă  un model gnoseologic transdisciplinar al Existenței – cu valențe explicative și predictive considerabile – care nu contrazice știința actuală, ci o aprofundează, fiind corelată cu filosofia și religia.  Este deosebit de utilă pentru cei interesați de  dialectica materie-spirit, de rolul și statutul omului în Univers.
            După părerea unor  gânditori,  societatea  evoluează  dialectic pe o traiectorie în spirală,  prin depășirea contradicțiilor, transformarea acumulărilor cantitative în salturi calitative, precum și prin mecanismele negării negației.
            La intrarea în mileniul III, s-a ajuns la o răscruce a istoriei, care este marcată de evoluția fără precedent a tehnicii și tehnologiei, tendința de globalizare și de integrare economică pe scară largă,  dar și de  schimbările climatice și ale dinamicii atmosferei, poluarea mediului, dezastre naturale și ecologice, polarizări sociale majore, politici economice și financiare ineficiente, impozitarea și circulația liberă a capitalurilor, criza energetică și de materii prime, războiul din Ucraina și conflicte înghețate, războaie civile etc.
            Pentru orientarea culturii și civilizației pe o traiectorie ascendentă,  se impune  regândirea  profundă a politicii factorilor decidenți și stabilirea pertinentă a obiectivelor în funcție de cerințele dezvoltării durabile a societății pe termen scurt, mediu și lung.
            Este posibil să fim martorii trecerii  într-o nouă epocă istorică, cu noi provocări, cea a psiho-informaticii, în care inteligența ființei umane va beneficia din plin de posibilități nebănuite, pe măsura implementării  tehnologiei 5 G și a utilizării  inteligenței artificiale, factori ai dezvoltării  cu impact deosebit asupra  culturii, telecomunicațiilor, colaborării la scară planetară, managementului și calității vieții pe Terra.
             Să nu se uite că omenirea înseamnă cei ce suntem, cei care au fost și cei care vor trăi pe Terra, această magnifică planetă care poartă viața printre stele.
           Conținutul  lucrării “Universul în care am ajuns” este structurat astfel:
1. Sinteze de astronomie
2. Bazele teoriei dipolilor vortex
3. Structura elementară a materiei                                    
4. Cuantificarea spațio-temporală
5. Dualitatea Existenței
6. Despre adevăr
    Bibliografie
……………………………………………………………………………………………………………………….
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Universul în care am ajuns” pot accesa legătura web