Fenomenul de inseparabilitate cuantică a reprezentat pentru fizicieni o provocare în descifrarea conceptului de spațiu-timp. Imposibilitatea punerii în evidență a semnalelor gravitaționale cu detectorul de unde gravitaţionale GEO600 din Germania a fost interpretat de Craig Hogan, director al “Centrului Fermilab pentru Astrofizica Particulelor” din Batavia (Illinois), ca limită fundamentală a spațiu-timpului, prag la care se trece de la stadiul de continuum, așa cum l-a descris Einstein, la o manifestare de tip granular. El afirmă: “Dacă rezultatul GEO600 este ceea ce cred eu că este, atunci trăim toți într-o hologramă cosmică gigantică”.
La mijlocul anilor ’70, Stephen Hawking, de la Universitatea din Cambridge, a afirmat că găurile negre emit radiaţie într-un ritm scăzut până la dispariția acestora, însă “radiaţia Hawking”, cum a fost numită, nu conține informații despre interiorul găurii negre. Paradoxul informației unei găuri negrea fost rezolvat de Jacob Bekenstein, cercetător la Universitatea Evreiască din Ierusalim, care a arătat că informația (entropia) unei găuri negre este proporţională cu aria suprafeţei orizontului evenimentelor. Faptul că informaţia 3D despre steaua implodată poate fi înregistrată în orizontul bidimensional al găurii negre subsecvente a fost corelat de fizicieni cu imaginea 3D a unui obiect codificat într-o hologramă 2D.
Adepții “principiului holografic”, printre care și fizicianul Leonard Susskind, precum şi laureatul premiului Nobel, Gerard’t Hooft, susțin că, la nivel de “scală Planck” (de ordinul 10-33 cm), datele necesare descrierii unui volum din spaţiu pot exista pe o suprafață bidimensională care aparține versiunii reale și plate a Universului. Întregul Univers poate fi considerat ostructură bidimensională proiectată într-un orizont cosmologic, altfel spus, oamenii trăiesc într-o proiecţie 3D a unui Univers alternativ bidimensional.
Referitor la concepția că Universul subiectiv este o hologramă, ipoteză care răstoarnă complet înțelegerea asupra realității obiective, Leonard Suskind (fizician de la Stanford) afirmă: “Nu este o speculație nebună. A devenit un instrument zilnic de lucru pentru rezolvarea problemelor de fizică”.
După unii cercetători, ipoteza Universului holografic reprezintă o posibilitate de a depăși contradicțiile dintre teoria relativității generalizate și teoria cuantică.
Teoria stringurilor (teoria corzilor) a apărut la sfârșitul anilor ’60 ca un program de cercetare în fizica particulelor elementare, fiind aplicată apoi în gravitația cuantică și dezvoltată în teoria supercorzilor pe baza supersimetriei între bosoni și fermioni. La mijlocul anilor ’90, cercetătorii au deplasat accentul pe o concepție unificatoare într-un spațiu abstract cu 11 dimensiuni, cunoscută sub numele de teoria M (M-theory). În prezent, există cinci versiuni ale teoriei stringurilor (string theory), care pot fi analizate ca subspații cu 10 dimensiuni (9 spațiale și una temporală) în cadrul teoriei M.
Universul nostru are 4 dimensiuni (trei spațiale și una temporală), restul până la 11 nu pot fi percepute, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe celelalte 10. Particulele elementare sunt alcătuite din stringuri, componente care se deosebesc între ele prin forma topologică (deschise sau închise) și dinamica lor (moduri de oscilație). Proprietățile fizice ale particulelor elementare sunt generate de modurile diferite de vibrație a stringurilor componente.
O caracteristică importantă a teoriilor din acest program de cercetare o reprezintă “dualitățile”, mai precis, transformările matematice prin care variantele sunt subsumate teoriei M. O dualitate aparte este corespondența AdS/CFT, care corelează teoria corzilor cu o teorie a câmpului cuantic, având implicații în studiul găurilor negre și gravitației cuantice.
Este meritul lui Juan Maldacena de la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton de a fi conceput un model matematic pentru un spațiu cu cinci dimensiuni, a cărui frontieră cvadridimensională este Universul nostru.
Referitor la acest model, cercetătorul Daniel Grumiller afirmă: “În anul 1997, fizicianul Juan Maldacena a propus ideea că există o corespondență între teoriile gravitaționale din spaţiile curbe anti-de-sitter și teoriile cuantice de câmp din spațiile cu o dimensiune mai puţin”.
…………………………………………………………………………………………………………………………..
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Codul binar universal” pot accesa
