Naţiunea română înseamnă cei ce suntem, cei care am fost și cei care vor veni în spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră, care a fost dăruit de Dumnezeu cu peisaje magnifice și bogății diverse. Altfel spus, națiunea din care facem parte reprezintă expresia legăturilor profunde dintre membrii unui popor cu o istorie milenară, cu trimitere la originea comună, la unitatea de limbă și cultură, la tradiții și obiceiuri specifice, la speranțe și proiecții optimiste pentru viitor, la dăinuirea spiritului românesc.
În lucrarea „Patrie și patriotism”, Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1918) a lăsat posterității gânduri cu o încărcătură emoțională profundă despre neam și glia strămoșească, printre care și afirmațiile: „Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și mări…, e pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri… Părinții, moșii și strămoșii noștri ne sunt patria noastră; ei, care au vorbit aceeași limbă, care au avut același dor, aceleași suferințe și aspirațiuni, care sunt adevărata noastră patrie!”
Având în vedere că „o imagine valorează cât o mie de cuvinte” (proverb chinezesc), vă propun, stimați cititori, să reflectați la modul cum se exprimă plastic mândria de a fi român pe cerul plin de stele al sufletului meu:
Culorile roșu, galben și albastru au fost utilizate încă din vechime de către români, fiind întâlnite pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor.
Tricolorul ca simbol al conștiinței naționale apare în secolul al XIX-lea, cele trei culori având următoarele semnificații: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).
În clipe de introspecție, să ne primenim sentimentele și să ne armonizăm gândurile sub razele celeste ale sufletului românesc, într-o rugă pentru dăinurea identității noastre, în contextul globalizării, al diversității de opinii și al unei dinamici sociale fără precedent.
Pe de altă parte, să ne rugăm pentru pace și colaborare în lume, să respectăm obiceiurile, tradițiile și cultura altor popoare, să participăm activ la schimbul liber de informații pe piața ideilor novatoare, la progresul științific, tehnic și tehnologic al omenirii.
În condițiile integrării României în UE și aderării la NATO, mă bucur să afirm că sunt român, dar și cetățean european și locuitor al Terrei.
Mai departe sunt prezentate concis informații despre România, această magnifică „insulă de latinitate din oceanul slav” în care ne-am definit identitatea în matricea istoriei.
România este un stat situat în spațiul carpato-danubiano-pontic din Europa Centrală, care se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est, Republica Moldova la est, iar Marea Neagră se află la sud-est. Numele de România este derivat din român, cuvânt care provine din latinescul romanus (având semnificația de cetățean al Romei).
În cursul istoriei, diferite porțiuni din teritoriul actual al României au fost sub ocupația Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și Imperiului Austro-Ungar.
România a apărut ca stat în anul 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Moldova şi Ţara Românească. Marele domnitor a realizat reforme îndrăzneţe pentru modernizarea Principatelor Unite, precum reforma agrară şi cea electorală, pe care le-ar fi continuat cu siguranţă, dacă nu ar fi fost obligat să abdice în 1866, în favoarea lui Carol de Hohenzollern–Sigmaringen.
Numele oficial de România a fost adoptat prin Constituţia din 1 iulie 1866, iar regimul politic a devenit monarhie constituţională.
România şi-a proclamat independenţa faţă de Poartă pe 9 mai 1877, opţiune fundamentală apărată pe câmpul de luptă (Plevna, Smârdan, Rahova, Vidin). Noua situaţie creată este recunoscută pe plan mondial prin Tratatul de pace de la San Stefano (1878), care consfinţea totodată autoritatea României asupra Dobrogei, însă teritoriile Cahul, Bolgrad şi Ismail din sudul Basarabiei (retrocedate Moldovei în 1856 prin Tratatul de la Paris) sunt încorporate Imperiului ţarist.
În anul 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România, formând România Mare (295.641 km2), până în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (1940), când, sub presiunea Germaniei naziste, a cedat teritorii Ungariei (nord-estul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) și Uniunii Sovietice (Basarabia, Herța și Bucovina de Nord).
Organizarea lumii postbelice (regimul politic şi trasarea frontierelor) a fost decisă de puterile aliate încă de la Conferinţa de la Yalta (4-11 februarie 1945) și Conferinţa de la Postdam (17 iulie-2 august 1945), urmate de Tratatul de pace de la Paris (semnat în 10 februarie 1947), prin care România a recuperat Transilvania de Nord din teritoriile cedate.
În istoria românilor, data de 1 decembrie 1918, când s-a realizat Marea Unire prin reîntregirea teritoriul românesc cu Transilvania, reprezintă o etapă importantă în lupta pentru unitate națională, fapt care justifică stabilirea pe 1 decembrie a Zilei Naționale (prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990).
După înlăturarea regimului comunist (1989) și instaurarea unui regim democratic, România a devenit republică semi-prezidențială, care a aderat la NATO (2004) și la Uniunea Europeană (2007).
România are diverse tipuri de unități acvatice (fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine) și beneficiază de o diversitate a formelor de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) .
Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km și o altitudine maximă de 2544 m (vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș), având la exterior un inel de dealuri (Subcarpații și Dealurile de Vest). În est și sud se află patru podișuri (Moldovei, Dobrogei, Getic, Mehedinți), iar în sud și vest se întind două mari câmpii (Câmpia Română și Câmpia de Vest), Delta Dunării fiind cea mai joasă regiune a țării (sub 10 m altitudine).
România are o climă temperat-continentală și o suprafață de 238 391 km², la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre. Este al nouălea stat din UE după suprafața teritoriului și al șaptelea după numărul populației (peste 20 milioane de locuitori).
Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, România are 2 685 de comune, 263 de orașe și 41 de județe, la care se adaugă municipiul București.
În cele două imagini anterioare, sunt reprezentate 41 de stele, fiecare simbolizând câte un județ din actuala organizare administrativ-teritorială a României.
Pentru optimizarea dezvoltării economice, în anul 1998 s-au înființat opt regiuni de dezvoltare (Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov), acestea nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.
La finalul acestei peregrinări prin universul românesc, să ne aducem aminte că suntem un popor iubitor de natură, rădăcinile adânci ale românului în mediul rural fiind exprimate magistral de către Lucian Blaga în poezia „Sufletul satului”:
Copilo, puneți mâinile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streșini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
