Sufletul românului este descris magistral prin doina populară, o creație lirică, vocală sau instrumentală, în care autorul anonim își exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații, folosind dialogul sau monologul, precum și diverse figuri de stil: comparația, epitetul, repetiția, metafora, imprecația, enumerația, personificarea naturii etc.
Există diverse tipuri de doine populare, în funcție de sentimentele și mesajul transmis: de dragoste, de dor, de jale, de înstrăinare, de sărăcie, de revoltă, de haiducie, de cătănie, păstorești.
Inițial, doina populară s-a transmis prin viu grai în cadrul comunității, de regulă sub formă de cântec (daină, duină, horie, cântec de dor, cântec de jale, cântec de pe coastă), pe o melodie specifică, în tempo lent, cântărețul popular acompaniindu-se cu instrumente străvechi: fluier, caval, tilincă, frunză, solz de pește.
Acest mod de comunicare a prins rădăcini în spațiul de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră, deoarece temele sunt alese din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea acestuia față de viață și moarte, față de scurgerea inexorabilă a timpului.
………………………………………………………………………………………………………………………………….
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “De la doina populară la cea cultă” pot accesa link-ul
https://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor/read/111333/de-la-doina-populara-la-cea-culta
Do you want Search?
Random Post
Search