Etimologia județelor

            România este o țară fascinantă situată în spațiul carpato-danubiano-pontic din Europa Centrală, având Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est, Republica Moldova la est, iar Marea Neagră se află la sud-est. Este al nouălea stat din UE după suprafața teritoriului și al șaptelea după numărul populației (peste 20 milioane de locuitori).
            Numele de “România” este derivat din “român”, cuvânt care provine din latinescul romanus (cu semnificația de cetățean al Romei).
            România are o climă temperat-continentală și o suprafață de 238 391 km², la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre. Țara noastră are diverse tipuri de unități acvatice (fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine) și beneficiază de o diversitate a formelor de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) .
          Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km și o altitudine maximă de 2544 m (vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș), având la exterior un inel de dealuri (Subcarpații și Dealurile de Vest). În est și sud se află patru podișuri (Moldovei, Dobrogei, Getic, Mehedinți), iar în sud și vest se întind două mari câmpii (Câmpia Română și Câmpia de Vest), Delta Dunării fiind cea mai joasă regiune a țării (sub 10 m altitudine).
            Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, România are 2 685 de comune, 263 de orașe și 41 de județe, la care se adaugă municipiul București.
          Pentru optimizarea dezvoltării economice, în anul 1998 s-au înființat opt regiuni de dezvoltare (Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov), nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.