Bazele ştiinţei moderne au fost puse în perioada Renaşterii (sec.XV-XVI), odată cu apariţia relaţiilor de producţie capitaliste. Aceeaşi Renaştere, care a lăsat opere nepieritoare în artă, transformă profund conştiinţa umană, prin raportarea la o nouă scară de valori şi situarea pe alte direcţii de acţiune, care promovează încrederea în om şi în posibilităţile sale, dreptul său la gândire şi acţiune liberă, cercetează cu veneraţie operele antichităţii şi se inspiră din cultura greacă şi romană.
Umaniştii au promovat ideea demnităţii omului ca fiinţă autonomă, creatoare, au îndemnat la o morală independentă de religie, bazată numai pe raţiune şi natură.
Odată cu formarea statelor naţionale are loc emanciparea teoriei politice şi juridice de sub tutela religiei şi negarea caracterului divin al puterii de stat. Posibilitatea desfiinţării proprietăţii private este zugrăvită în operele socialiştilor utopici (Thomas Morus, T. Campanela).
Tehnica cunoaşte un progres considerabil, fiind marcată de inventarea tiparului, telescopului, lunetei, microscopului.
În cunoașterea existenței, se dezvoltă mai ales ramurile ştiinţei legate de formele simple ale mişcării cereşti şi terestre. Heliocentrismul, concepţie care atribuie un rol central Soarelui în Univers, iniţiată de Nicolaus Copernicus, a reprezentat un pas important în separarea ştiinţei de religie.
Galileo Galilei a formulat conceptul de lege ştiinţifică, a subliniat valoarea experimentului în cercetare, a descoperit legile pendulului şi principiul inerţiei, a pus bazele cinematicii.
Confecționându-şi o lunetă, a studiat corpurile cereşti, munţii de pe Lună, sateliţii planetei Jupiter, petele solare. Pentru concepţiile sale novatoare a fost judecat de Inchiziţie şi obligat să-şi retracteze afirmaţiile.
Legile mişcării planetelor au fost descoperite de Kepler. Nicolo Tartaglia a prezentat o metodă generală de rezolvare a ecuaţiilor algebrice de gradul III. Relaţiile dintre rădăcinile şi coeficienții unei ecuaţii algebrice au fost găsite de François Viète.
Observație. Ecuaţiile algebrice de gradul I şi II, fuseseră deja rezolvate cu circa 2000 de ani î.H., aşa cum indică unele documente indiene şi caldeene.
Bazele anatomiei moderne au fost puse de A. Vesalius, iar M. Servet a descoperit circulația mică a sângelui. Tot acum, medicul englez William Gilbert face experienţe de electrizare a corpurilor, iar în anul 1600 compară globul terestru cu un magnet uriaş.
Pe drept cuvânt se poate spune că Renaşterea reprezintă o revenire la raţionalitate în cunoaştere, dar pe un plan superior, după o îndelungată perioadă de cenzură din istoria tulburătoare a culturii și civilizației pe Terra.
………………………………………………………………………………………………………………………………….
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Retrospectivă în știință” pot accesa link-ul