Studiul “Reflecții și speranțe” reprezintă o invitație pentru cei interesați de peregrinări cu mintea prin universul fascinant al biologiei. Desigur, atunci când apar obstacole în calea noastră, pentru a le depăși, va trebui să descifrăm unele enigme ale cunoașterii.
Se știe că celula este structura de bază a unui organism viu, în particular, a organismului uman, fiind formată din trei componente principale: o membrană (o separă de spaţiul interstiţial), citoplasma (un mediu lichid, citosolul, în care se găsesc diferite substanţe, precum proteine şi organite celulare) şi nucleul (conține informația genetică).
Dezvoltarea sistemelor biologice este rezultatul interacțiunii dintre ereditate și mediul în care trăiesc. La nivel molecular, informația genetică este codificată biochimic prin intermediul acizilor nucleici (ADN, ARN). În procesul de sinteză a proteinelor, informația genetică din moleculele de ADN este transferată inițial într-o macromoleculă de ARN mesager, prin mecanismul de transcripție, după care este decodificată și transformată într-o secvență de aminoacizi prin mecanismul de translație.
O descriere interesantă a organismelor vii aparține academicianului Nicolae Botnariuc,care afirmă: “sistemele biologice sunt sisteme deschise, informaționale care, datorită organizării lor, au capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare și autodezvoltare; ele au un comportament antientropic și finalizat, care le asigură stabilitatea în relațiile lor cu alte sisteme”.
Mecanismele genetice sunt universale în lumea vie şi funcţionează la om pe aceleaşi principii ca şi la primele organisme unicelulare apărute în istoria vieţii.
Explicarea mecanismelor prin care se realizează codificarea informatiei genetice, sinteza proteică şi reglajul activităţii celulare necesită unele cunoştinţe de genetică moleculară.
………………………………………………………………………………………………………………………………….
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Reflecții și speranțe” pot accesa link-ul
